Tulburarea bipolara, numita in trecut depresie maniacala, este o afectiune care implica schimbari de dispozitie cu cel putin un episod de manie, si poate include si episoade repetate de depresie. Aceasta boala afecteaza mai mult de 1% dintre adultii din Statele Unite, pana la 4 milioane de oameni.
Cateva fapte si statistici suplimentare despre tulburarea bipolara includ urmatoarele:
- Tulburarea bipolara este a cincea cauza principala de handicap la nivel mondial.
- Numarul persoanelor cu tulburare bipolara care se sinucid este de 60 de ori mai mare decat cel al populatiei generale.
- Se pare ca nu exista o crestere a implicarii cu infractiuni violente pentru persoanele cu tulburare bipolara in comparatie cu populatia generala, cu exceptia celor care sufera de tulburare bipolara si sunt si consumatori de alcool sau alte substante.
- Persoanele care sufera de tulburare bipolara prezinta un risc mai mare de a suferi si de a abuza de substante, cum ar fi alcoolismul, precum si alte probleme de sanatate mintala.
- serie de probleme medicale tind sa apara simultan cu tulburarea bipolara, inclusiv unele dureri si tulburari neurologice si genetice.
- Barbatii pot dezvolta tulburari bipolare mai devreme in viata in comparatie cu femeile.
Care este istoria tulburarii bipolare?
Tulburarea bipolara a fost conceptualizata formal de Emil Kraeplin acum mai bine de 100 de ani, moment in care a descris-o ca o nebunie maniaco-depresiva. Cu toate acestea, problemele de dispozitie care includ depresia alternand cu simptome care acum sunt intelese a fi maniacale au fost mentionate in istorie inca din 200 d.Hr.
In acea perioada, aceasta afectiune, ca si depresia unipolara, era considerata a fi rezultatul sangelui rau, numit bila neagra. In secolul al XIX-lea, aceasta boala a fost mentionata prin termeni precum boala bifazica, nebunie circulara si nebunie cu forma duala.
In ciuda unei astfel de terminologii negative pentru aceasta boala, tulburarea bipolara este de asemenea cunoscuta ca fiind asociata cu realizari semnificative la unii indivizi. Multe personalitati istorice si oameni de succes in prezent sufera de aceasta tulburare.
Care sunt tipurile de tulburare bipolara?
Tulburarea bipolara are mai multe tipuri, inclusiv tulburarea bipolara I si bipolara II. In functie de cat de repede apar schimbarile de dispozitie, episoadele de tulburare bipolara pot fi de asemenea descrise ca avand caracteristici mixte (episoade tulburate de dispozitie care dureaza mai putin decat timpul obisnuit necesar pentru diagnostic) sau ciclism rapid (patru sau mai multe episoade tulburate de dispozitie pe an) specifice.
Aproximativ doua cincimi dintre persoanele cu tulburare bipolara au cel putin o perioada de ciclism rapid pe parcursul vietii lor. Pentru fiecare tip si durata a bolii, pacientul are probleme semnificative cu functionarea sa, poate avea nevoie de spitalizare sau poate avea simptome psihotice (de exemplu, iluzii sau halucinatii)).
Diagnosticul tulburarii bipolare I necesita ca individul sa aiba cel putin un episod maniacal, dar nu necesita un istoric de depresie majora. Tulburarea bipolara II este diagnosticata daca persoana a suferit cel putin un episod de depresie majora si cel putin un episod de hipomanie (o forma mai usoara de manie).
Tulburarea ciclotimica se caracterizeaza prin cel putin o perioada de doi ani la adulti sau o perioada de un an la copii si adolescenti, de episoade cu simptome de depresie si episoade de simptome hipomaniacale care nu se califica pentru a avea fie o depresie majora completa, maniacala, sau episod hipomaniacal.
Persoanele care sufera de modificari de dispozitie sezoniere semnificative, debilitante, an dupa an, pot fi clasificate ca avand un model sezonier al tulburarii bipolare.
Care sunt simptomele si semnele tulburarii bipolare?
Dupa cum se indica in Manualul de diagnosticare si statistic al tulburarilor mentale, editia a cincea (DSM-V), pentru a se califica pentru diagnosticul tulburarii bipolare, o persoana trebuie sa experimenteze cel putin un episod maniacal.
Caracteristicile maniei trebuie sa dureze cel putin o saptamana (cu exceptia cazului in care face parte din caracteristici mixte) si sa includa: scaderea nevoii de somn; neliniste / activitate sporita orientata spre obiectiv; idei grandioase (de exemplu, credinte false de superioritate sau esecuri); vorbire presata (vorbire rapida, excesiva si frenetica); starea de spirit ridicata, expansiva sau iritabila; impulsivitate , judecata slaba sau angajarea intr-o activitate riscanta (cum ar fi cheltuieli, promiscuitate sau dorinta excesiva de sex).
Care sunt cauzele tulburarii bipolare si factorii de risc?
O intrebare frecventa despre tulburarea bipolara este daca este ereditara. La fel ca in majoritatea celorlalte tulburari mentale, tulburarea bipolara nu este transmisa direct de la o generatie la alta genetic.
Mai degraba, este rezultatul unui grup complex de vulnerabilitati genetice, psihologice si de mediu. Din punct de vedere genetic, tulburarea bipolara si schizofrenia au multe in comun, prin aceea ca cele doua tulburari impartasesc un numar de aceleasi gene de risc. Cu toate acestea, ambele boli au, de asemenea, unii factori genetici de risc care sunt unici.
Alte tulburari de sanatate mintala, cum ar fi anxietatea si tulburarile de comportament, pot creste probabilitatea de a dezvolta tulburari bipolare. S-a constatat ca stresul contribuie semnificativ la dezvoltarea majoritatii afectiunilor de sanatate mintala, inclusiv a tulburarii bipolare.
De exemplu, se crede ca persoanele gay, lesbiene si bisexuale se confrunta cu lupte emotionale crescute asociate cu factorii de stres social multipli care sunt legati de a face fata reactiilor societale la sexualitatea lor.
Persoanele care au niveluri de stres similare sunt la fel de predispuse la aparitia tulburarii bipolare indiferent de nationalitate, rasa sau statut socioeconomic.
Ce boli coexista cu tulburarea bipolara?
De exemplu, persoanele cu tulburare bipolara prezinta un risc crescut de sinucidere, in special dupa ce s-au angajat in episoade anterioare de taiere sau alte vatamari. Prin urmare, profesionistii din domeniul sanatatii mintale vor evalua cu atentie eventualele semne de avertizare ca persoana cu tulburare bipolara se gandeste sa-si faca rau, sau sa le faca rau altora.
Persoanele care sufera de aceasta afectiune, pe langa problemele legate de abuzul de alcool sau substante sau tulburarea de personalitate la limita, sunt de asemenea expuse riscului de sinucidere.
Persoanele cu tulburare bipolara prezinta un risc mai mare de a avea o tulburare de anxietate, cum ar fi tulburarea de panica, fobiile, tulburarea de anxietate generalizata sau tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC).
O serie de probleme medicale tind sa apara simultan cu tulburarea bipolara, inclusiv tulburari de durere cum ar fi durerile de cap, migrena, probleme neurologice cum ar fi scleroza multipla, si tulburari genetice, cum ar fi sindromul velocardiofacial.
Ce sunt medicamentele pentru tulburare bipolara si alte tratamente?
Desi nu exista nici un remediu pentru tulburarea bipolara, medicamentele si psihoterapiile raman pilonii de baza pentru tratamentul acestei boli. De asemenea, imbunatatirile stilului de viata pot fi masuri complementare importante pentru ingrijirea celor care au aceasta boala.
De exemplu, s-a constatat ca exercitiile aerobe ajuta la ameliorarea unora dintre problemele de gandire, cum ar fi memoria si capacitatea de a acorda atentie, care sunt asociate cu tulburarea bipolara, si alte probleme de sanatate mintala.
In timp ce unele remedii casnice sau alternative / fara prescriptie medicala, precum sunatoarea s-au dovedit a ajuta la depresie usoara, pot induce un episod maniacal. Raman dovezi insuficiente ca astfel de tratamente trateaza cu succes simptomele maniacale.
Desi tratamentele de medicina alternativa pentru tulburarea bipolara precum sunatoarea sau ginkgo biloba nu sunt recunoscute ca ingrijire standard pentru tulburarea bipolara, chiar si o treime din unele grupuri de pacienti care sunt tratati pentru aceasta tulburare raporteaza ca le folosesc.
Psihoterapii
Terapia prin vorbire (psihoterapie) este o parte importanta a ajutarii persoanelor care traiesc cu tulburare bipolara sa atinga cel mai inalt nivel de functionare posibil prin imbunatatirea modalitatilor de a face fata bolii de la o zi la alta, precum si pe termen lung.
Prin urmare, aceste interventii sunt vazute de unii ca fiind forme de terapie ocupationala pentru persoanele cu tulburare bipolara.
Psihoterapia poate implica si persoanele cu tulburare bipolara care prefera sa primeasca tratament fara medicamente.
Desi medicamentele pot fi destul de utile in ameliorarea si prevenirea simptomelor evidente, acestea nu abordeaza numeroasele probleme sociale si psihologice complexe care pot juca un rol major in modul in care persoana cu aceasta boala functioneaza la locul de munca, acasa si in relatiile sale.
Este posibila prevenirea tulburarii bipolare?
In timp ce se pare ca se stiu mult mai multe despre prevenirea simptomelor tulburarii bipolare in urma diagnosticarii acesteia, exista cercetari emergente despre modalitati de a incerca sa scada cu totul dezvoltarea bolii in intregime.
De exemplu, atunci cand terapia care se concentreaza pe familie este oferita copiilor care au simptome mai subtile premergatoare tulburarii bipolare si care au rude bipolare, este mai putin probabil sa dezvolte tulburarea completa ca adulti.